Acest articol cuprinde pareri si experiente proprii. Urmatoarele paragrafe nu apartin unui specialist in domeniul psihopedagogiei (desi am facut si eu trei ani de asa ceva insa nu pot sa spun ca am invatat tare mult acolo).
De multe ori, ca multi altii, am spus in facultate: De ce mai facem noi asta daca am studiat-o o data? De ce ne chinuie profii astia repetandu-ne anumite chestii la nesfarsit? Raspunsul, va zic sincer, e unul cat se poate de practic si imi pare rau ca am ajuns abia acum sa-l inteleg, pe propria piele.
Intr-un colectiv de invatamant exista o eterogenitate foarte complexa deci diferite grade de memorare si/sau intelegere de la individ la individ. Atunci cand eu inteleg (si e o foarte mare posibilitate sa fi avut DOAR IMPRESIA ca am inteles), cu siguranta macar un coleg de-al meu nu a inteles. Drept urmare, vine necesitatea reexplicarii, repetarii, schimbarea tehnicii, de acelasi profesor sau un altul, in cadrul aceleiasi materii sau in cadrul alteia. Desigur, cu timpul intervine uitarea, completa sau partiala, de aceea anumite fenomene redevin neexplicate in mintea umana. Asadar, invatarea continua isi are si ea rolul ei, fie prin cursuri de specializare sau prin documentare ceruta de probleme aparute in practica.
Sa dau un exemplu concret. Nu stiu daca din neglijenta sau zapaceala, niciodata nu am inteles care-i faza cu scara logaritmica. Am cautat ca nebuna (ei, exagerez si eu aici) legatura dintre logaritmi si rezultatul afisat in grafic. Dumb me! Raspunsul era cat se poate de usor: In grafic, jos in bara, sunt afisate valorile reale insa distanta dintre punctele de pe grafic este reprezentata de logaritm. De aceea nu-mi explicam eu niciodata legatura intre intervalele grafice diferite si valorile de pe abscisa. Nah ca v-am incurcat si mai tare! Acum umanistii ma vor blestema.
Revenind la subiectul initial si la importanta invatarii continue. Zilele astea ma tot documentez cu privire la anumite capitole studiate in facultate.
Cercetind cu mai multa atentie anumite aspecte am avut si revelatia de mai sus, am inteles mult mai bine acum ceea ce cu cativa ani in urma lucram mecanic oarecum (intelegeam semnificatia si importanta dar nu stiam cum s-a ajuns acolo). Lucrurile care imi provocau mari dificultati in a le imbina in anul 1 mi-au fost mult mai clare in anul doi, reluate fiind de alte cadre didactice dar in cadrul aceluiasi curs. Iar ca tanar invatacel e normal sa ai un dascal experimentat care stie sa faca acea conexiune in capsorul tau fiindca a trecut si el prin asta. Mai tarziu, dupa ce vei fi trecut si tu prin multe ape, vei putea sa te descurci singur, asta desigur, necesitand un grad mare de interes si devotament.
Mai e un aspect. Este, desigur, de preferat ca lucrurile repetate sa fie prezentate in alta maniera si cu alte legaturi, adaugiri, etc. Deoarece la un moment dat poate interveni plictisul. Bine, ti se explica o data pe hartie dar de preferat a doua oara sa fie practic. A treia oara pe un aparat nou sau un studiu de caz diferit. De exemplu in domeniul meu nu ma voi plictisi nicicand sa ascult despre comportarea betonului in diferite puneri in opera sau diferite medii de exploatare. Acesta, repet, e unul din multe exemple de acest gen pe care le-as putea da. Sau discutia despre o carte. Atunci cand dezbati cu persoane diferite si auzi mai multe puncte de vedere, nu are cum sa te plictiseasca repetarea rezumatului.
In concluzie, eu promit solemn ca nu voi mai spune niciodata ca repetarea in materie de educatie e rea sau plictisitoare, atata vreme cat se incadreaza in conditiile expuse mai sus. Deoarece repetarea anumitor lucruri duce la dezvoltarea profesionala dar si cea culturala.
Ma declar deci PRO INVATARE CONTINUA!
Sursa foto
